Bună, dragii mei! Cum vă tratează vremea zilele astea? Aici e foarte cald, cu temperaturi mai mari de 35ºC... Nu putem face altceva decât să ne ascundem în casă, cu ventilatoarele și aerele condiționate pornite. Asta dacă nu e chiar nevoie să ieși în stradă.
Astăzi vă voi prezenta ceva diferit felicitărilor cu care v-am obișnuit. E un proiect pe care a trebuit să-l realizez pentru fiul vărului meu și atunci când am încercat să mă „documentez” pe internet, am găsit destul de puțin material în legătură cu ce ar trebui să fac și cum. Și, în caz că vi se întâmplă ceva asemănător, am zis să împărtășesc experiența mea cu voi.
Este vorba despre o machetă a unui câmp de portocali. În principiu, nu este greu de făcut, dar ia ceva timp datorită timpului de uscare a elementelor între pași.
Înainte de a începe, trebuie să vă avertizez că acesta va fi un post destul de lung și va conține multe imagini... Dacă ajungeți la final și încă mai rămân întrebări, vă rog să lăsați un comentariu mai jos și eu voi răspunde cu mare drag.
Așadar,
De ce am avut nevoie:
- un placaj pentru bază de 50 x 50 cm
- o bucată de polistiren de 40 x 40 x 3 cm
- o foaie de fetru maro de 60 x 70 cm
- 12 bile de 8 cm de diametru din polistiren
- plastilină (pastă de modelat) portocalie (eu am avut albă și a trebuit s-o vopsesc cu acrilic... nu prinde foarte bine vopseaua, așa că sfătuiesc să găsiți una deja colorată)
- spray verde și gri perlat (din acelea pentru grafitti)
- o bucată de material cu aparența unei plase de gard (eu am scos bucata mea dintr-un săculeț care se folosește la separarea hainelor în mașina de spălat)
- bețe pentru frigărui (nu trebuie multe, pentru că vor fi tăiate în mai multe bucăți, așa că dacă le aveți prin casă, nu mai cumpărați punga de 100 de bucăți)
- bețe groase pentru trunchiul copacilor. Eu am găsit unele care se folosesc la confecționarea unor păpuși numite fofuchas
- hârtie igienică (în cazul în care bețele pentru trunchiul copacilor nu au deja acea aparență de trunchi)
- dizolvant de vopsea, pensulă, aracet (sugerez să fie cel de tâmplărie și nu școlar), silicon lichid și pentru pistol (cald), cutter, creion, riglă
Începem:
E important să protejăm suprafața pe care lucrăm, așa că un plastic, cearceaf vechi sau orice altceva e binevenit pentru a acoperi zona de lucru.
Mai întâi mi-am măsurat și însemnat cu creionul placajul pentru a ști unde vin amplasate bucățile de polistiren așa cum le aveam eu în minte. Ideea era de a face un gard și un canal de irigare în jurul câmpului. Am tăiat apoi bucata de polistiren câte 3 cm din trei laturi și le-am lipit cu aracet pe placaj, după cum se vede în imagini.
Am așteptat cel puțin o jumătate de oră înainte de a trece la următorul pas pentru că aracetul are nevoie de ceva timp să poată lipi cele două suprafețe.
Cu o pensulă am început să aplic dizolvantul de vopsea pe suprafața mare a polistirenului. Am aflat dintr-un video pe youtube că dizolvantul „mănâncă” polistirenul exact în zonele în care îl aplici și, cum nu vroiam o suprafață perfectă a câmpului, ci cu denivelările pe care orice bucată de pământ le presupune, am aplicat și eu acest truc. Trebuie să ai grijă cât dizolvant pui pentru că suprafața ta se va adânci în funcție de cantitatea de dizolvant pe care ai aplicat-o.
Cu o pensulă am început să aplic dizolvantul de vopsea pe suprafața mare a polistirenului. Am aflat dintr-un video pe youtube că dizolvantul „mănâncă” polistirenul exact în zonele în care îl aplici și, cum nu vroiam o suprafață perfectă a câmpului, ci cu denivelările pe care orice bucată de pământ le presupune, am aplicat și eu acest truc. Trebuie să ai grijă cât dizolvant pui pentru că suprafața ta se va adânci în funcție de cantitatea de dizolvant pe care ai aplicat-o.
O să arate cam așa:
Am acoperit toată bucata de polistiren cu foaia de fetru având grijă să creez canalul de irigație în spațiul dintre bucățile de pe margine. Am aplicat dizolvant și pe fetru pentru a-l înmuia puțin.
M-am ocupat apoi de copaci. Cu ajutorul cutter-ului am „scobit” bilele de polistiren și am îndepărtat o parte din ele pentru a le face mai plane (portocalii sunt destul de iregulari și coroana nu e un rotund perfect).
Într-un spațiu aerisit și pe un plastic am vopsit „coroanele” copacilor cu spray-ul verde și le-am lăsat să se usuce. După ce s-a uscat am mai adăugat câteva pete de vopsea portocalie pentru efect.
Trebuie să știți că și spray-ul conține și el dizolvant care va mai înmuia iregularitățile lăsate de cutter, așa că aplicați cu grijă.
Aparte, într-un bol am format din pasta de modelaj mici biluțe care vor simula portocalele și le-am colorat cu o vopsea acrilică. Le-am lăsat să se usuce.
Bețele groase aveau o lungime în jur de 30 cm, așa că l-am rugat pe fratele meu să le taie fiecare în patru bucăți. Le-am atașat coroanelor.
Am pregătit vopsea acrilică maro, pe care am amestecat-o cu puțin aracet. Am tăiat bucăți de hârtie igienică și le-am lipit cu amestecul de vopsea pe noile trunchiuri ale copacilor. Ce s-a întâmplat a fost că hârtia s-a înmuiat foarte repede și a creat multe iregularități pe trunchiuri, simulând astfel foarte bine scoarța de copac.
M-am întors la câmpul meu de fetru și mai întâi, cu cutter-ul, am făcut găurile unde mai târziu aveam să „plantez” copacii mei. Am pătruns atât fetrul cât și polistirenul de dedesubt. Am lipit în jurul găurilor formate o parte din micile portocale din pastă de modelaj deja uscate. Vroiam să simulez un câmp de portocali cules târziu, când majoritatea fructelor erau deja căzute.
După ce s-au uscat tulpinile copacilor mei, i-am „plantat” în locurile desemnate mai înainte și, ca să mă asigur că toți aveau să stea la locul lor de o formă mai permanentă, am lăsat puțin aracet să curgă în găurile mai „rebele”. Astfel tulpinile mele aveau un ajutor în plus să nu se miște prea mult.
Cu silicon lichid am lipit restul de portocale pe copaci, mai ales în locurile vizibile. Petele de portocaliu formate de vopseaua acrilică pe care o aplicasem mai înainte aveau să ajute ca portocalii mei să se vadă foarte încărcați.
Următorul pas a fost să tai din săculețul pentru mașina de spălat o fâșie de 5 cm lățime și lungă cât să cuprindă conturul câmpului. Am vopsit-o, împreună cu câteva bețe de frigărui, cu spray-ul gri perlat. Am tăiat apoi bețele la lungime potrivită cât să formeze stâlpii gardului înconjurător câmpului meu. Doar două bețe au fost lăsate întregi pentru cartonul care făcea prezentarea proiectului.... veți vedea mai târziu la ce mă refer.
Pasul acesta ar fi trebuit să-l fac înainte de a pune gardul, dar cum sunt și zile și momente în care mă simt mai degrabă inspirată să-mi complic viața.... Am vrut să am apă în canalul de irigație din jurul câmpului. Cu un pistol special am aplicat siliconul fierbinte în acel canal. Nimic mai simplu. A durat ceva și am consumat câteva baghete de silicon, dar a mers.
Trebuie să spun că pasul acesta nu e necesar pentru imaginea de ansamblu a câmpului, dar cum eu l-am făcut, am decis să vi-l prezint și să las la alegerea voastră dacă îl faceți sau nu.
Și un ultim pas înaintea detaliilor de finisaj a fost să iau niște fâșii groase de 1,5 cm aproximativ din carton negru din care am creat niște conuri fără vârf. Cu ceva aracet și restul biluțelor portocalii am simulat niște capazos (coșuri mari din plastic specifice la culesul portocalelor) pe care le-am așezat între rândurile de portocali.
Pe un carton am imprimat informația care trebuia să însoțească proiectul și apoi, cu un burete și un tuș portocaliu i-am dat puțină culoare ca să nu fie în disonanță cu tot restul. Am aranjat fetrul de jur împrejur ca să acopere în întregime polistirenul (unde nu s-a putut, am folosit bandă de lipit neagră), am adăugat cartonul cu informația, și gata macheta mea!!!
Iată rezultatul final:
Sper că v-a fost de folos acest tutorial. Mi-ar place foarte tare să văd ce ați făcut voi și cum v-a ieșit totul.
Vă doresc o zi plină de pace!
Pe data viitoare!!
